If I can’t dance to it, it’s not my revolution!

Tocmai completez un formular, iar la pasiuni trec (printre altele) Muzica. Muzica, calauza vietii mele, prezenta in ADN-ul meu via tata muzician, m-a insotit ca un soundtrack in fiecare episod al vietii mele.

8 ani de canto, pian, istoria muzicii, colectia de reviste Bravo si Popcorn, casetele reinregistrate, un televizor doar pe Atomic si MTV, m-au facut sa imi doresc sa transform aceasta pasiune in ceva mult mai mult de atat. Imi aduc aminte si acum, bulina galbena din burtiera videoclipurilor ce imi atragea mereu atentia. Mi-am dorit, s-a indeplinit! Pe 27 iunie 2011 paseam catre job-ul mult visat intr-o casa de discuri!

Acum, 3 ani mai tarziu, am simtit ca nu mai este visul meu, deci pornesc din nou in cautarea lui. Multi m-au intrebat de ce, multi nu au crezut, multi se indoiesc. Eu pot sa spun doar ceea ce simt. Iar astazi simt ca a fost o experienta de neuitat! Am invatat, dar si predat, am fost dezamagita, dar am si dezamagit, am ras mult, am cunoscut oameni minunati, am trait emotii, am avut inima cat un purice, dar si fluturi in stomac, am construit, dar si daramat. A fost incredibil!

Si atunci de ce stop instead of play? Pentru ca am nevoie de o oaza de liniste. Pentru ca deja eram eu pentru muzica si nu eu pentru mine.

Poate fi o pauza scurta sau una prea lunga incat sa se piarda, dar cu siguranta chiar daca a disparut visul, va ramane pasiunea. Voi fi inconjurata in continuare de muzica, ceaiul meu de dimineata va fi baut citind tot aceleasi site-uri de specialitate, castile mele vor canta, mainile mele vor aplauda frenetic la concerte.

 

A voastra cautatoare de vis,
Bioana

 

Sursa foto

Leave a Reply