Plastic is Fantastic?

Azi uitandu-ma pe news feed-ul meu de Facebook am dat peste o poza cu un grup de fete (nu de persoane publice) de la un eveniment din Bucuresti. Inalte ca un palmier, slabe trase prin inel, cu sani si buze mari, parul lung ca al unor zane, rochii ce aratau tot ce iti doresti sa vezi, ochi frumosi cu priviri misterioase. Dupa cum le spun multi, fete din plastic.

Si atunci ma intreb ce face o fata ca mine cand  ramane singura? Eu, fata simpla cu ochelarii pe nas ce ascund ochii verzi, parul rar, fara o silueta de invidiat, fara botox si silicoane. Jumatatea aia pe care o asteptam cu totii te mai gaseste daca nu indeplinesti standardele pe care societatea noastra le impune in reviste, la tv, pe strazi?

Stiu ca o sa spuneti ca nu am zis nimic de personalitate, inteligenta, suflet si altele cu care poti cuceri un om. Dar primul contact e cel fizic, nu? Omul care te priveste pentru prima oara nu te aude, nu te simte, doar te vede! El nu stie ce muzica frumoasa asculti, ce carti interesante citesti, ce lucruri marete ai facut. El vede o fata inconjurata de o multime de alte fete.

Ce va fi de facut? Va trebui sa incep sa imi investesc banii de o biblioteca bogata intr-un trup sarac? Si de la gandul asta mi-am adus aminte de piesa “Pretty Hurts” a lui Beyonce care spune “What’s in your head, it doesn’t matter. Brush you hair, fix your teeth. What you wear is all that matters. Blonde hair, flat chest, tv says “Bigger is better”. South beach, sugar free, Vogue says “ Thinner is better”. Perfection is a disease of a nation!”.

Deci, plastic is fantastic?

A voastra Supergirl,
Bioana

 

Sursa foto

 

Leave a Reply